Ca daca ma uit in urma la varsta la care am inceput sa judec si sa gust si sa-mi concep viata, ea are ceva din sonoritatea muzicii pe care o ascultam si gustul poeziilor pe care le scriam si textura cartilor pe care le citeam. Imi amintesc de Celelalte Cuvinte si discul de vinil pecare l-am ascultat o vara intreaga, de vocea lui Pittis si de toata acea stare de nerabdare in care lucrurile erau intepenite precipitat. Si asteptam tot ce urma sa se intample si s-a intamplat deja.

Iar acum, pentru ca obisnuiesc sa-mi fac bilantul din cand in cand, imi regasesc starile de demult la fel de proaspete, dar le privesc cu alti ochi... ca si cum viata mea ar fi un lung sir de reajustari. Dar nu mai este catre ceva, ci, mai degraba, in ceva.

Comentarii

Postări populare