sâmbătă, 19 iulie 2008

Gradina miracolelor si porumbita

Cultural, admitem cu usurinta continuumul spatio-temporal mai putin in ceea ce ne priveste pe noi, sau in privinta timpului trait sau a spatiului locuit: ne percepem intr-un spatiu euclidian, iar timpul l-am inlocuit cu obiectele destinate masurarii lui in unitati impuse conventional. E ca si cum ne vedem interiorul un haos, supus vointei arbitrare si intamplarii.

De indata ce vom reusi sa scapam de prejudecatile culturale, vom vedea ca ceea ce numim "coincidente intamplatoare" sunt nu doar frecvente, ci adevarate evenimente energetice.

Iata, in gradina mea marul a rodit in vara lui 2003 odata cu mine ciorchini de roade a cate 25 de bucati, iar in cais anul asta o porumbita vaduva si-a facut cuib, n-a mancat si n-a baut pana ce din oua au iesit pui vii. Il vad pe nea Cadar spunand "Efendi, e semn de la Alah!"

La naiba! Suntem mai vii decat credem...

duminică, 6 iulie 2008

Omul, stupina si punerea in act

Invatam prin incercare si intelegem, de regula, prin ceea ce sta la un moment dat in centrul campului pe care-l numim constiinta.

Sunt si acele taine pentru care nu suntem echipati si care nu pot fi primite cu ajutorul intelectului. Atunci ne spriinim de paradox pentru a scurtcircuita natura umana.

Un paradox este, de pilda, faptul ca parintele Versanufie a fost atat ucenicul, cat si duhovnicul parintelui Cleopa - ceea ce pentru unii poate parea contradictoriu.

Iata o poveste despre cei doi.

Vazand ca nu sunt credinciosi in chilia sa, parintele Cleopa ii zise duhovnicului sau, parintele Versanufie:
- Versanufie, blogosloveste sa merg la stupina.
- Nu, ca o sa vina sa te caute oamenii, a zis parintele Versanufie.
- Versanufie, blogosloveste sa merg la stupina, a zis inca o data parintele Cleopa cu glas mai tare.
- Nu, ca o sa vina sa te caute oamenii, veni raspunsul parintelui Versanufie.

Parintele Cleopa nu a mai zis nimic, dar a plecat spre stupina. Gasi stupina incuiata si cheia de la stupina in buzunar.

A incercat sa deschida usa, dar n-a reusit. Apoi a inceput sa bata la poarta, sa strige. Nimic. Toti erau plecati la biserica. A incercat din nou sa deschida usa, dar in zadar si fiind frig afara miinile au inceput sa-i inghete, asa ca s-a gandit sa se intoarca inapoi.

Cum a ajuns, a mers la parintele Versanufie, i-a facut inchinaciune si i-a zis:
- Parinte Versanufie, blogosloveste si ma iarta!
Si primi iertarea.

Putin mai tarziu, il puteai auzi pe parintele Cleopa in chilie zicand:
-Ia uite, mai, ce dar are parintele Versanufie. N-am putut sa merg la stupina fara binecuvantarea lui!

sâmbătă, 5 iulie 2008

Marturie

Parca ma vad
primindu-va valsand,
in RAI,
pe o piele de sarpe.

Parca va vad,
din nou, flageleti
de mirosul merelor coapte.

Parca va vad
amestecati de avalansa soaptelor
lui Dumnezeu.

Parca vad
Gradina Raiului
Curtata
si de sufletul meu.


Bineinteles, cu spitul, Dane...

Arhivă blog