sâmbătă, 20 decembrie 2008

Malalbastru cu ochii altuia

Am gasit o imagine pe net al unui mal albastru de vanzare si ma tot gandesc daca aduce, ori ba cu malalbastrul meu si ce inteleg eu prin malalbastrul meu, daca malalbastrul meu trece prin oras sau se intinde in alta parte si tot asa. Cert este ca am gasit o imagine nocturna al unei fiinte care visa la un malalbastru in zigzag si creste, iar singurul lucru in comun este albastrul si nu mai sunt sigura nici de asta, fiind o traire a lui Gellu Naum pe care am luat-o in mine ca pe-un fel de abur.

Mai departe e un laborator. Trebuie ca Malalbastru meu e aerat si poate are o nuanta marina, sau de ocean, sau poate seamana cu ce vede ochiul de sus din spatiu, sau cand deseneaza continente, sau ca atunci cand inchizi ochii si auzi valul cum se sparge de uscat, dar nu vezi malul, sau poate nu-i nici asa, ci eu, cineva sau ceva poate sa reflecte sau sa fie reflectat, iar reflectarea sa nu aiba prea multe in comun cu malul, sau cu albastrul, ci doar cate ceva - ceva de genul "ochii imprumuta culoarea bluzei". Da, cam asa trebuie sa fie.

Oricum ar fi, Malul Albastru cu ochii altuia trebuie sa-si gaseasca o casa. Sta cuminte si disponibil pe undeva prin retea.

marți, 16 decembrie 2008

Ce ramane...

 
Posted by Picasa


Imi amintesc de vremea in care eram copil si ma gandesc ce a ramas din ce am fost si ma gandesc ca a fi copil e o stare la care tanjesc adultii si batranii pe cand copii fiind visam sa crestem. E un cerc. Atunci un cerc ramane...

Serbarea de Craciun la cald

 
Posted by Picasa
 
Posted by Picasa

duminică, 14 decembrie 2008

Breviar anodin al zilelor noastre

Alaturi de vremurile de tranzitie, de luminita de la capatul tunelului, de promisiunea privind propasirea neamului si altele asemenea, apare acum promisiunea crizei si din cate stiu eu oamenii reactioneaza mereu paradoxal, asa ca ma astept ca cei multi sa traiasca o inflatie psihica pentru a fugi de sentimentul de furnica strivita de talpa sortii. Un scenariu ar fi ca oamenii sa devina foarte volubili, sa faca accidental mai multi copii decat au planuit si tot soiul de gesturi care sa le tradeze intentia de a nu ramane mici si vulnerabili, dupa cum poate aparea un erou care sa salveze lumea de tragedie si tot asa.

Cat despre mine, imi amintesc despre vremurile in care nu aveam ce manca si despre vremurile in care mancam prea mult, despre cele in care eram inconjurata de aprecierea tuturor si de cele in care am fost umilita si dispretuita si parca toate astea nu incap intr-un singur "asa e viata si cu bune si cu rele", parca e nevoie de ceva mai mult pentru ca lucrurile din lume sa se aseze in sens

... am auzit de curand o povestire despre o povestire a Oanei Pelea care seamana cu toate povestirile pe care l-am auzit despre oameni incercati si pe care o povestesc in felul meu cam asa: cateodata lucrurile par puse in lume ca si cum ar vrea sa ne inciudeze, ei bine, mai devreme sau mai tarziu

,toate se asaza

Lumea ca o gura mare pare sa ne ia mereu ceva din ce ne apartine, iar dupa ce le mesteca isi arata dezinteresul si scuipa resturile nefolositoare pe care le adunam cu grija. Din cioburi ale fiintei care am fost candva, ne recladim altfel si uneori dureaza atat de mult...

duminică, 7 decembrie 2008

sâmbătă, 6 decembrie 2008

cheia sperantei si punctul de bambus




Ca sa zic asa, am cam adormit in noaptea in care trebuia sa urmez exemplului Sfantului, care Sfant am inteles ca a "scartait" toata noaptea prin casa. A doua zi m-am trezit intr-o situatie fara precedent - cu ghetele goale asa ca a trebuit sa improvizez ceva si, iata, am scos-o la capat cu cheia sperantei prin camera copilariei. Cat despre punctul de bambus, jur ca nu stiu nimic... daaar s-ar putea sa aiba cu legatura cu luky-bambusul din bucatarie care a inmugurit dupa vreo doi ani de germinare.

Arhivă blog