Jurnal de bord

Astazi in metrou am ascultat istoria ciocolatei. Un domn afectat si-a exprimat indignarea cu privire la modul in care se face comert pe la noi. Ajung la job si ma suna o prietene care ma intreaba daca cumva printre cele multe nume ale mele exista vreo Mihaela sau Gabriela. Nu... Ii zic ca asta nu ne poate impiedica sa ne uram ce vrem noi... Deschid intre timp calculatorul si odata cu el exodus-ul. Acolo un tip imi da bunadimineata si inchid exodusul jurand ca daca o mai face o singura data am sa-i scriu: inca mai vrei sa iesim la suc? daca vrei si tu, o sa zica el. nu vreau o sa zic mai ales cu barbati insurati , o sa zic si coboara tu de acolo sa ti-o spun in fata. Asa ca ne uram ce vrem noi La multi ani, draga mea, La multi ani si tie... Intre timp o noua colega imi spune ca mai devreme m-a zarit pe Stefan cel Mare in masina cu o tipa. Ea venind dinspre Perla. Tu erai? Da... Daca stiam te luam eu cu masina, zice. Da, nu merge tranvaiul 5. Merg pana la Basarab cu prietena mea. Ea a locuieste la tata pana isi va gasi un apartament in chirie. Bine, spun, ia-ma tu de dimineata... Dar unde stai? Aaaa (se stramba). Eu incuvintez - pai, da. nu ti-e in drum. Dupa ceva timp zice: cine face recrutarea pentru noi? eu, zic. stii, am un var din Craiova. se muta in Bucuresti... el...
Inca 2 Mihaele, inca un telefon, inca unul, un Gabriel se declara ateu - nu vrea sa-si faca obligatii...

Asa incepe ziua.
Aleluia!