Tacere

...A fost odata un taietor de lemne, un taietor batran de lemne. Traia intr-o padure batrana si totul era batran in jurul lui. Si findca uneori lua drumul orasului, se intalnea cu alti taietori batrani de lemne cu care nu mai vorbise demult. Se intalneau, schimbau cateva cuvinte (cred ca undeva la o masa scorojita, fiecare cu cate un pahar in fata, cu capetele plecate) si pe urma plecau suspinand si iar se lasa tacerea.

Intr-o zi, taietorul nostru batran de lemne vazu printre frunzele unui arbore un fel de palpaire... si tare se mira. Zbarrr... o pasare zbarr...inca una. Ce o fi acolo?
- Cine e acolo? a intrebat batranul cu vocea stinsa si ruginita
- Cineeee eeee acolooo...
a raspuns padurea
- Eu sunt, a raspuns batranul fara sa stie ce raspunde sau cui...
- Daca esti tu, zice padurea, arata-te!
Padurea avea o voce galgaita. Batranului i se parea cunoscuta. Si totusi... Ce-i nebunia asta? Pesemne din cauza insingurarii.


Hmmm, zice batranul. Hmmm, repeta el trecandu-si mana prin barba.
- Ihi, ihihi, zice o voce subtire, subtire...
- Ha, ha, ha ha hi... zice alta voce...
Batranul ia toporul si spune:
- Care va sa zica esti acolo. De nu iesi de acolo, o sa folosesc toporul!

Clinc... se aude. Clinc, clinc... Si apoi tacere.