Acasa

 

 

 

Se apropie Pastele si ma ia pe nepregatite ca ceva pentru care nu am un raspuns, ca ceva care ma leaga de trecut si ma doare. Casa mea se odihneste intr-o tihna fara cusur - simpla, asa cum mi-am facut-o - in timp ce poate ca pe altii modul meu simplu de a trai ii irita.

Cateodata ma gandesc ca oamenii au nevoie de cearta ca de aer, ca atunci cand eu merg pe jos pentru a ma simti intreaga.

Vecinul de jos tocmai mi-a facut o rautate absolut gratuita cum numai intre oameni civilizati se poarta. Asa se face ca a sunat la usa mea, m-a amenintat, a spus sarut-mainile si Paste Fericit, s-a intors pe calcaie si s-a tinut de cuvant.

Poate ca tot raul e spre bine. Asa ma pot pregati si eu de Paste.