Omul, stupina si punerea in act

Invatam prin incercare si intelegem, de regula, prin ceea ce sta la un moment dat in centrul campului pe care-l numim constiinta.

Sunt si acele taine pentru care nu suntem echipati si care nu pot fi primite cu ajutorul intelectului. Atunci ne spriinim de paradox pentru a scurtcircuita natura umana.

Un paradox este, de pilda, faptul ca parintele Versanufie a fost atat ucenicul, cat si duhovnicul parintelui Cleopa - ceea ce pentru unii poate parea contradictoriu.

Iata o poveste despre cei doi.

Vazand ca nu sunt credinciosi in chilia sa, parintele Cleopa ii zise duhovnicului sau, parintele Versanufie:
- Versanufie, blogosloveste sa merg la stupina.
- Nu, ca o sa vina sa te caute oamenii, a zis parintele Versanufie.
- Versanufie, blogosloveste sa merg la stupina, a zis inca o data parintele Cleopa cu glas mai tare.
- Nu, ca o sa vina sa te caute oamenii, veni raspunsul parintelui Versanufie.

Parintele Cleopa nu a mai zis nimic, dar a plecat spre stupina. Gasi stupina incuiata si cheia de la stupina in buzunar.

A incercat sa deschida usa, dar n-a reusit. Apoi a inceput sa bata la poarta, sa strige. Nimic. Toti erau plecati la biserica. A incercat din nou sa deschida usa, dar in zadar si fiind frig afara miinile au inceput sa-i inghete, asa ca s-a gandit sa se intoarca inapoi.

Cum a ajuns, a mers la parintele Versanufie, i-a facut inchinaciune si i-a zis:
- Parinte Versanufie, blogosloveste si ma iarta!
Si primi iertarea.

Putin mai tarziu, il puteai auzi pe parintele Cleopa in chilie zicand:
-Ia uite, mai, ce dar are parintele Versanufie. N-am putut sa merg la stupina fara binecuvantarea lui!