L-am intalnit pe Nea Cadar in drum. Statea drept, oarecum asezat, rezemat de un gard. Isi astepta nepoata. Era ceva atat de familiar incat am trecut pe langa el ca si cum ar fi fost o stafie si ar fi fost firesc sa intalnesc o stafie in mijlocul zilei si sa trec mai departe. M-am intors, insa, si am schimbat politeturi cum niciodata nu poti schimba cu un crestin - poate din cauza felului nostru nerabdator de a fi. L-am invitat la noi sa bem un ceai si l-am intrebat daca prefera sa-l vizitam noi fiindca stiu ca e batran si nu-l mai ajuta picioarele. Mi-a raspuns ca ne-a vizitat de curand, ca-mi multumeste pentru invitatie si ca va veni.
Inca il mai astept pe Nea Cadar. Ar fi o onoare pentru mine sa vina. Poate ca ne-a vizitat de curand... Nea Cadar pare ireal fiindca, dupa cum mi-a spus, sunt suflet-oglinda pentru el.
Inca il mai astept pe Nea Cadar. Ar fi o onoare pentru mine sa vina. Poate ca ne-a vizitat de curand... Nea Cadar pare ireal fiindca, dupa cum mi-a spus, sunt suflet-oglinda pentru el.