Mic breviar anodin renaste
http://breviar-anodin.blogspot.com/
Imi amintesc cum ma intorceam acasa cu metroul de Craciun printre muncitorii asiatici cu castile lor de protectie galbene, apoi de mirosul oamenilor primeniti dupa Anul Nou, ma gandesc la toate acele lucruri pe care nu le spunem niciodata in lume, de retinerea in fata necunoscutilor pe care-i privim cu curiozitate, mascand ca ne sunt indiferenti si astfel ne devin indiferenti, de ura impotriva lor, a necunoscutilor care ne supara prin gesturile lor necugetate cand ne ating fara urma de tandrete (eu pe astia ii calc tare pe picior in treacat), de lipsa cuvintelor, mai ales de lipsa cuvintelor si a pasiunilor si astfel devenim lipsiti de cuvinte si de pasiune.
Vorbim despre asta si e ca si cum am manca unul cu mainile altuia si ne-am linge, apoi, degetele.
Imi amintesc cum ma intorceam acasa cu metroul de Craciun printre muncitorii asiatici cu castile lor de protectie galbene, apoi de mirosul oamenilor primeniti dupa Anul Nou, ma gandesc la toate acele lucruri pe care nu le spunem niciodata in lume, de retinerea in fata necunoscutilor pe care-i privim cu curiozitate, mascand ca ne sunt indiferenti si astfel ne devin indiferenti, de ura impotriva lor, a necunoscutilor care ne supara prin gesturile lor necugetate cand ne ating fara urma de tandrete (eu pe astia ii calc tare pe picior in treacat), de lipsa cuvintelor, mai ales de lipsa cuvintelor si a pasiunilor si astfel devenim lipsiti de cuvinte si de pasiune.
Vorbim despre asta si e ca si cum am manca unul cu mainile altuia si ne-am linge, apoi, degetele.
