"o scrisoare pierduta" - comunicarea e un labirint...
- Pe cine asteptati? zice dansul cu toate ca stia raspunsul...
- Pe dumneavoastra. zambesc.
Personaje:
D.na Y, cea care a pierdut nota mea de absolvire
D-na X, pazitoarea pragului - backup
dansul este cu adevarat unul dintre cei mai buni specialisti in PR de la noi, prin urmare a fost o onoare pentru mine sa-i pun la incercare skills-urile atunci cand am apasat pe butonul bombei atomice - un mail de 14 conversatii cu Dna. Y, solicitand de la dansul un raspuns oficial la problema in cauza.
Imi deschide usa, imi permite, galant, sa intru dupa aceea asteptare pe coridor care face, de obicei, oamenii sa devina mai nesiguri, mai submisivi...
- Luati loc. Chemati-o pe X, zice catre cele 2 femei din antecamera. D-na X are autoritatea formala in aceasta privinta, imi explica.
Eu privesc acest om si-l admir fiindca imi aminteste de modul galant si ferm al barbatilor de altadata... D-na X nu va veni, stiu asta.
- M-am documentat in privinta situatiei. Ati intrat pe o lista mecanica. D-na Y si-a asumat o oarecare vina pentru cele intamplate.
Se vor repeta cuvintele "lista mecanica" "formal" "informal" "culpa"
- Totusi aveti si dvs. a va reprosa ca ati lasat lucrurile sa curga si odata ce ati intrat pe aceasta lista lucrurile se deruleaza mecanic, spune fiindca va trebui in cele din urma sa rostesc cuvintele "stiu asta" chiar daca cu cealalta jumatate de gura spun "intotdeauna exista loc pentru reprosuri"
Se va vorbi de acum despre latura formala a problemei, solutii, si vor fi accente informale avand in vedere ca solutiile vor fi la limita si optime, partea de continut ramanand o formalitate acceptata de mine ca atare. Toate fara multe vorbe fiindca vorbim aceesi limba si nu avem cum sa dam gres.
Intra si iese din camera in antecamera de vorba cu cele 2 femei, cheama acele alte 2 femei, vrea sa vorbeasca la telefon cu ele daca altfel nu le poate contacta, solicita avand autoritatea de a dispune, chiar daca in acel mod onorific de acum...
Desi amandoua femeile au raspuns prompt confirmand ca vor veni, iata-ma-s doar eu si dansul intr-un acord acompaniat de cuvinte precise.
Se asaza. Stiu precis ca va gasi cea mai potrivita replica, sau cea mai potrivita tacere in fata mea, o femeie calma asezata pe un scaun albastru neobisnuit de mare, ca voi fi asezata ca o scolarita in acea uniforma in virtutea necesitatii, ca replica mea de intampinare are doar rolul de a-i aduce aminte ca are in fata o femeie care stie ca va trebui sa imbrace o uniforma de scolarita si o va face.
- Va ascult.
- Comunicarea e un labirint.
- Pe dumneavoastra. zambesc.
Personaje:
D.na Y, cea care a pierdut nota mea de absolvire
D-na X, pazitoarea pragului - backup
dansul este cu adevarat unul dintre cei mai buni specialisti in PR de la noi, prin urmare a fost o onoare pentru mine sa-i pun la incercare skills-urile atunci cand am apasat pe butonul bombei atomice - un mail de 14 conversatii cu Dna. Y, solicitand de la dansul un raspuns oficial la problema in cauza.
Imi deschide usa, imi permite, galant, sa intru dupa aceea asteptare pe coridor care face, de obicei, oamenii sa devina mai nesiguri, mai submisivi...
- Luati loc. Chemati-o pe X, zice catre cele 2 femei din antecamera. D-na X are autoritatea formala in aceasta privinta, imi explica.
Eu privesc acest om si-l admir fiindca imi aminteste de modul galant si ferm al barbatilor de altadata... D-na X nu va veni, stiu asta.
- M-am documentat in privinta situatiei. Ati intrat pe o lista mecanica. D-na Y si-a asumat o oarecare vina pentru cele intamplate.
Se vor repeta cuvintele "lista mecanica" "formal" "informal" "culpa"
- Totusi aveti si dvs. a va reprosa ca ati lasat lucrurile sa curga si odata ce ati intrat pe aceasta lista lucrurile se deruleaza mecanic, spune fiindca va trebui in cele din urma sa rostesc cuvintele "stiu asta" chiar daca cu cealalta jumatate de gura spun "intotdeauna exista loc pentru reprosuri"
Se va vorbi de acum despre latura formala a problemei, solutii, si vor fi accente informale avand in vedere ca solutiile vor fi la limita si optime, partea de continut ramanand o formalitate acceptata de mine ca atare. Toate fara multe vorbe fiindca vorbim aceesi limba si nu avem cum sa dam gres.
Intra si iese din camera in antecamera de vorba cu cele 2 femei, cheama acele alte 2 femei, vrea sa vorbeasca la telefon cu ele daca altfel nu le poate contacta, solicita avand autoritatea de a dispune, chiar daca in acel mod onorific de acum...
Desi amandoua femeile au raspuns prompt confirmand ca vor veni, iata-ma-s doar eu si dansul intr-un acord acompaniat de cuvinte precise.
Se asaza. Stiu precis ca va gasi cea mai potrivita replica, sau cea mai potrivita tacere in fata mea, o femeie calma asezata pe un scaun albastru neobisnuit de mare, ca voi fi asezata ca o scolarita in acea uniforma in virtutea necesitatii, ca replica mea de intampinare are doar rolul de a-i aduce aminte ca are in fata o femeie care stie ca va trebui sa imbrace o uniforma de scolarita si o va face.
- Va ascult.
- Comunicarea e un labirint.
