1 Iunie - Gulliver`s Travells
Cum Jonathan Swift a trait intre anii 1667-1745, prin urmare nu mai are nici o treaba cu drepturile de autor, cum "Calatoriile lui Gulliver" este cartea pe care i-am facut-o cadou Siminei mele de 7 ani de 1 Iunie, cum toata lumea a auzit de Gulliver, dar foarte putini au citit cartea, pot sa reproduc ultimele randuri din partea a doua - cele fara de care nu exista tot restul...
Oricum, cine n-a citit-o sa faca bine sa o citeasca, merita.
16 La 3 iunie 1706, corabia care il luase la bord pe Gulliver se apropie de tarmurile Angliei. Mai bine de doua luni vasul se aflase in drum, intra de cateva ori in porturi dupa hrana si apa proaspata, insa Gulliver, extenuat de atatea peripetii, nu iesi niciodata din cabina sa. In cele din urma calatoria sa lua sfarsit. El isi lua ramas bun de la capitan, si cu banii imprumutati de la acesta inchirie un cal si porni spre casa. Ceea ce vedea pe drumurile cunoscute din copilarie, il facea sa se mire la tot pasul. Pomii i se pareau niste tufari, casele si turnurile semanau cu niste castele facute din carti de joc, iar oamenii cu niste pitici.
El se temea sa nu-i striveasca pe trecatori si tot striga la acestia sa se dea la o parte. Lumea il huidiua si-si batea joc de el. Iar un taran suparat fu cat pe ce sa il pocneasca cu batul.
In sfarsit, drumurile ramasera in urma. Gulliver se apropie de poarta casei sale. O sluga batrana ii deschise usa, iar Gulliver pasi aplecandu-se peste prag: se temu sa nu se loveasca cu capul de usor. Sotia si fiica ii alergara in intampinare, insa el nu le zari dintr-o data, pentru ca, din obisnuinta, se uita in sus. Toate rudele, prietenii si vecinii i se parura micuti, neputinciosi si firavi de parca ar fi fost niste pitici.
- Pesemne, ati dus-o rau fara mine, zise el cu multa compasiune. Sunteti atat de slabi si de piperniciti, incat aproape nu va recunosc!
Iar prietenii, rudele si vecinii il compatimeau la randul lor pe Gulliver, inchipuindu-si ca-si pierduse mintile.
Asa trecu o saptamana, doua, trei... Putin cate putin, Gulliver se obisnui cu casa, orasul natal si lucrurile cunoscute. De la o zi la alta, el se mira tot mai putin de oamenii simplii din jurul sau, de statura lor obisnuita. In cele din urma se deprinse din nou sa-i priveasca ca pe niste oameni egali si nu de jos in sus, dar nici de sus in jos.
E mult mai comod si mai placut sa-i privesti astfel pe oameni, caci atunci nu trebuie sa ridici prea sus capul, dar nici sa-l apleci prea tare.
Oricum, cine n-a citit-o sa faca bine sa o citeasca, merita.
16 La 3 iunie 1706, corabia care il luase la bord pe Gulliver se apropie de tarmurile Angliei. Mai bine de doua luni vasul se aflase in drum, intra de cateva ori in porturi dupa hrana si apa proaspata, insa Gulliver, extenuat de atatea peripetii, nu iesi niciodata din cabina sa. In cele din urma calatoria sa lua sfarsit. El isi lua ramas bun de la capitan, si cu banii imprumutati de la acesta inchirie un cal si porni spre casa. Ceea ce vedea pe drumurile cunoscute din copilarie, il facea sa se mire la tot pasul. Pomii i se pareau niste tufari, casele si turnurile semanau cu niste castele facute din carti de joc, iar oamenii cu niste pitici.
El se temea sa nu-i striveasca pe trecatori si tot striga la acestia sa se dea la o parte. Lumea il huidiua si-si batea joc de el. Iar un taran suparat fu cat pe ce sa il pocneasca cu batul.
In sfarsit, drumurile ramasera in urma. Gulliver se apropie de poarta casei sale. O sluga batrana ii deschise usa, iar Gulliver pasi aplecandu-se peste prag: se temu sa nu se loveasca cu capul de usor. Sotia si fiica ii alergara in intampinare, insa el nu le zari dintr-o data, pentru ca, din obisnuinta, se uita in sus. Toate rudele, prietenii si vecinii i se parura micuti, neputinciosi si firavi de parca ar fi fost niste pitici.
- Pesemne, ati dus-o rau fara mine, zise el cu multa compasiune. Sunteti atat de slabi si de piperniciti, incat aproape nu va recunosc!
Iar prietenii, rudele si vecinii il compatimeau la randul lor pe Gulliver, inchipuindu-si ca-si pierduse mintile.
Asa trecu o saptamana, doua, trei... Putin cate putin, Gulliver se obisnui cu casa, orasul natal si lucrurile cunoscute. De la o zi la alta, el se mira tot mai putin de oamenii simplii din jurul sau, de statura lor obisnuita. In cele din urma se deprinse din nou sa-i priveasca ca pe niste oameni egali si nu de jos in sus, dar nici de sus in jos.
E mult mai comod si mai placut sa-i privesti astfel pe oameni, caci atunci nu trebuie sa ridici prea sus capul, dar nici sa-l apleci prea tare.