24 Iun - trebuie sa te opresti daca vrei sa-ti schimbi directia

Mai sunt 11 zile pana la solstitiul de vara, sarbatoarea soarelui cand el se afla la zenit, se opreste in cel mai inalt punct, ceea ce nu are neaparat legatura cu vreo crestere fiindca punctul cel mai inalt din cer este de fapt derdelus de coborare, iar punctul cel mai de jos ii este rampa de lansare... Dar intre urcare si coborare e parca un punct fix in care timpul se opreste si atunci toate zgomotele inceteaza, iar lucrurile devin limpezi: poti discerne intre efemer si ceea ce ramane neschimbat.

Orisicum, e minunat cum urca si coboara si pentru mine ramane aceeasi mirare de cand ma stiu si nu-i de mirare ca oamenii au fost atat de fascinati de soare mult inainte de bunicii bunicilor mei despre care inca am auzit povestindu-se si de pe vremea in care eu eram in lumea tuturor nenascutilor si pana mai de curand cand oamenii au uitat sa-l mai lege in vreun fel de viata, obisnuindu-se cu lumina de neon si pe urma ma mai stiu si cum imi place sa tot privesc la tot ce misuna sub soare.

Si simt cumva organic nevoia de a ma lipi de pamant, de radacina firului de iarba, in cel mai de jos loc, acolo unde galgaie seva si misuna furnicile si unde pot simti pamantul cald pulsand si miresmele care ma leaga de viu.

Postări populare