sevraj

Este suficient sa te rupi putin de lume intr-un loc cu cai verzi pe pereti si sa astepti sa vezi ce iese la suprafata din toate in lipsa lor. Spre exemplu, eu.

...citesc Henry Miller, injurand impreuna cu el lumea haotica si mutilanta a Americilor si de aiurea (copiata pana la detaliu, cat vezi cu ochii) care trebuia scuipata de cineva in public si tocmai in timp ce ma stric de ras cu a lui Companie Telegrafica Cosmodemonica din America de Nord, incerc sa-mi trimit pe malalbastru o bucata de gand prin mobil de aici, din munte, si ma gandesc: de ce am nevoie de un telefon mobil pentru asta si de ce trebuie sa-mi trimit gandurile dintr-un loc in altul?

E clar ca totul nu poate fi decat un mare sevraj si nu stiu cate din ceea ce fac eu sau altii, fac altfel decat in sevraj si din sevraj in sevraj si chiar daca ne-am lasa de tot, tot un sevraj dupa ceva ar fi si in cazul in care cineva cu o vointa mai puternica decat a mea, care nu mi-am dorit niciodata sa ma las de ceva cu adevarat, ci sa incep cate ceva nou si habar nu am ce virtute o mai fi si asta, dupa ce ar scapa de sevraj, n-ar mai fi din lume sau s-ar apuca de toate acele lucruri sanatoase cum sunt vacantele in Turcia, munca inainte sa fi devenit singurul motiv de a trai, lucrurile din jur, posesiunile, sau cate o judecata sanatoasa pentru fiecare lucru ceea ce oricum nu mai e la moda, dar, in fine, oamenilor le place in continuare sa-si dea cu parerea.

Si cum e clar ca totul e sevraj, despre mine nu-mi mai amintesc despre ce sevraj e vorba pentru ca, de fapt, e vorba de cate ceva din toate. Si cand vom termina cu toate aceste sevraje care ne tin in viata, probabil ca vom fi deja morti.