Just Breathe
Am primit noul album Backspacer ca pe un pumn in plex fiindca mi-a pus in fata adolescenta mea ca pe-o fotografie despre care uitasem demult ca exista.
Mi-am amintit ca ascultam Pearl Jam pe la 17 ani pe vremea in care singurele fiinte pe care le suportam prin preajma erau cele in care simteam acelasi gol pe care-l simteam si eu, iar mai apoi cele pentru care singurele variante acceptabile erau woodstock si nirvana ...dar cu usurarea supreavietuitorului fiindca, facand un bilant, mi-am dat seama ca din generatia mea trei sferturi au ramas, asa cum erau, legati de nevoile lor imediate fara sa creasca sau sa scada, o mica parte s-au pierdut undeva cine stie pe unde, iar restul sunt acei oameni care traiesc in acelasi timp cu mine, care inca mai respira, inca mai umbla. De ce o fi trebuit, totusi, sa supravietuiesc adolescentei mele?
Apoi m-am gandit la miza intregii experiente ca la o incearcare incomoda de a ramane responsabil in fata dilemei "orice am face iese rau/orice am face nu mai poate sa iasa decat bine", am trecut in revista angoasele celor ce-mi sunt contemporani, uneori total absurde sau ridicole si nu pot spune decat: "Cred pentru ca e absurd". Pana la urma tacerea lumii e cel mai irational lucru pe care l-am cunoscut.
http://www.youtube.com/watch?v=kuq7RYQ8Wa0
Mi-am amintit ca ascultam Pearl Jam pe la 17 ani pe vremea in care singurele fiinte pe care le suportam prin preajma erau cele in care simteam acelasi gol pe care-l simteam si eu, iar mai apoi cele pentru care singurele variante acceptabile erau woodstock si nirvana ...dar cu usurarea supreavietuitorului fiindca, facand un bilant, mi-am dat seama ca din generatia mea trei sferturi au ramas, asa cum erau, legati de nevoile lor imediate fara sa creasca sau sa scada, o mica parte s-au pierdut undeva cine stie pe unde, iar restul sunt acei oameni care traiesc in acelasi timp cu mine, care inca mai respira, inca mai umbla. De ce o fi trebuit, totusi, sa supravietuiesc adolescentei mele?
Apoi m-am gandit la miza intregii experiente ca la o incearcare incomoda de a ramane responsabil in fata dilemei "orice am face iese rau/orice am face nu mai poate sa iasa decat bine", am trecut in revista angoasele celor ce-mi sunt contemporani, uneori total absurde sau ridicole si nu pot spune decat: "Cred pentru ca e absurd". Pana la urma tacerea lumii e cel mai irational lucru pe care l-am cunoscut.
http://www.youtube.com/watch?v=kuq7RYQ8Wa0