automagically
Poate nu-mi mai aduc aminte cand m-am abonat pentru a primi scrierile poetului de pe net, dar imi aduc aminte cu peeecizie ca m-am dezabonat. Este adevarat ca m-am agatat de o scuza puerila ca si cum m-asi fi simtit vinovata sa-i fac o asemenea chestie poetului... In fond, orice poet are nevoie de public pentru a exista, iar eu am toata compasiunea. In plus, imi place sa citesc poezie.
Ca am primit pentru a doua oara acelasi text (cel cu "mana mea ca o vipera", "sanul tau" si asternutul sau cearsafurile zapacite de somn sau asa ceva) mi-a fost suficient pentru a avea curajul sa spun "gata! asta e: am toate motivele sa o fac" si am apasat pe butonul dezabonarii...
Dar... nici vorba... si nu mica-mi fu mirarea sa primesc un nou mail... Laitmotivul este femeia si moartea, fetele si mortii, tu si eu pe moarte... tu femeie, eu barbat... iar de data asta "consumatia costa", zice. Adica "ai facut-o, o platesti". Adica... nu stiu cand am facut-o, dar daca am facut-o, o platesc.
"- Fetelor, urlă el (mortul din chiria poetului),
cu ochiul de copil prin vizor,
în posteritate intră doar clienţii localului şi consumaţia costă"
De data asta, poetul mi se adreseaza cu un post scriptum. Este pentru prima data cand fac parte din real, orice ar insemna realul pentru el ...
"- Dintr-o eroare tehnica, unii dintre corespondentii mei au primit de doua ori acest text.
Imi cer scuze pentru orice neplaceri create.", zice.
Eu primisem alt text de doua ori... Si oricum, daca cineva primise de doua ori un text pe care il trimite acum, asta inseamna ca acum acel cineva primeste de 3 ori acelasi text, altcineva primeste a doua oara acelasi text (cei care au primit doar o singura data) si cei cum sunt eu, il primesc pentru prima data...
Dar poetul nu se incurca cu o logica lineara. Dorintele de poet care crede ca i se va face rau fara cititori au schimbat totul atat de dramatic incat eu, fara sa stiu cum am ajuns intr-o asemenea dimensiune a virtualului, asist un proces in care erorile tehnice sunt in mod magic generate automat.
Sau poate poetul nu este atat de irational si gandeste ca singurul motiv pentru care un cititor se dezaboneaza este ca un corespondent a primit acelasi text de doua ori - chestie de care se simte vinovat.
Si atunci actioneaza ca dealer-ul de la Vodafone care mi-a incarcat factura intr-o luna tot "automagically" pe motiv ca am stat de vorba cu el, gandindu-ma daca sa cumpar, sau nu serviciile de internet mobil (evident ca in luna urmatoare am primit banii pe care mi i-au oprit fiindca "automagically" am sunat la helpdesk sa-i trag de maneca):
- Alo, alo... doamna Anca?
- Pe cine cautati?
- Nu va cheama si Anca?
- Ba da...
- Atunci am o oferta pentru dumneavoastra.
- Aha... si care-i ideea? Ce sa intampla daca nu raspund la acest nume?
- Paai... este numele dvs?! Stiti, trebuie sa ne luam masuri de precautie, oferta se adreseaza doar abonatilor...
Asa ca " Aliluia!", liberul arbitru a incetat sa mai existe. Poetii si dealer-ii paralingvistici, obsedati de metalimbaj, fac din lume metadomeniul intamplarilor neobisnuite, automagice... o noua provocare pentru antreprenorul roman, obisnuit sa dea tepe.
Ca am primit pentru a doua oara acelasi text (cel cu "mana mea ca o vipera", "sanul tau" si asternutul sau cearsafurile zapacite de somn sau asa ceva) mi-a fost suficient pentru a avea curajul sa spun "gata! asta e: am toate motivele sa o fac" si am apasat pe butonul dezabonarii...
Dar... nici vorba... si nu mica-mi fu mirarea sa primesc un nou mail... Laitmotivul este femeia si moartea, fetele si mortii, tu si eu pe moarte... tu femeie, eu barbat... iar de data asta "consumatia costa", zice. Adica "ai facut-o, o platesti". Adica... nu stiu cand am facut-o, dar daca am facut-o, o platesc.
"- Fetelor, urlă el (mortul din chiria poetului),
cu ochiul de copil prin vizor,
în posteritate intră doar clienţii localului şi consumaţia costă"
De data asta, poetul mi se adreseaza cu un post scriptum. Este pentru prima data cand fac parte din real, orice ar insemna realul pentru el ...
"- Dintr-o eroare tehnica, unii dintre corespondentii mei au primit de doua ori acest text.
Imi cer scuze pentru orice neplaceri create.", zice.
Eu primisem alt text de doua ori... Si oricum, daca cineva primise de doua ori un text pe care il trimite acum, asta inseamna ca acum acel cineva primeste de 3 ori acelasi text, altcineva primeste a doua oara acelasi text (cei care au primit doar o singura data) si cei cum sunt eu, il primesc pentru prima data...
Dar poetul nu se incurca cu o logica lineara. Dorintele de poet care crede ca i se va face rau fara cititori au schimbat totul atat de dramatic incat eu, fara sa stiu cum am ajuns intr-o asemenea dimensiune a virtualului, asist un proces in care erorile tehnice sunt in mod magic generate automat.
Sau poate poetul nu este atat de irational si gandeste ca singurul motiv pentru care un cititor se dezaboneaza este ca un corespondent a primit acelasi text de doua ori - chestie de care se simte vinovat.
Si atunci actioneaza ca dealer-ul de la Vodafone care mi-a incarcat factura intr-o luna tot "automagically" pe motiv ca am stat de vorba cu el, gandindu-ma daca sa cumpar, sau nu serviciile de internet mobil (evident ca in luna urmatoare am primit banii pe care mi i-au oprit fiindca "automagically" am sunat la helpdesk sa-i trag de maneca):
- Alo, alo... doamna Anca?
- Pe cine cautati?
- Nu va cheama si Anca?
- Ba da...
- Atunci am o oferta pentru dumneavoastra.
- Aha... si care-i ideea? Ce sa intampla daca nu raspund la acest nume?
- Paai... este numele dvs?! Stiti, trebuie sa ne luam masuri de precautie, oferta se adreseaza doar abonatilor...
Asa ca " Aliluia!", liberul arbitru a incetat sa mai existe. Poetii si dealer-ii paralingvistici, obsedati de metalimbaj, fac din lume metadomeniul intamplarilor neobisnuite, automagice... o noua provocare pentru antreprenorul roman, obisnuit sa dea tepe.